Exista o intreaga serie de corpuri de iluminat care se pot folosi pentru reproducerea intregului spectru de lumina folosit in acvarii. Factorul cel mai important este puterea care de obicei se situeaza intre 0,5-1 watt/litru. Este bine ca iluminatul sa fie controlat de un timer care sa permita cicluri de lumina/intuneric pentru acomodarea rapida a plantelor.

In functie de numarul plantelor si al vietatilor din acvariu este posibil sa fie necesar un sistem de CO2 pentru suplimentarea aportului de gaze. Dispozitivele de CO2 se pot achizitiona in seturi gata pregatite cu butelii presurizate sau se pot confectiona artizanal, acasa, folosind o sticla de apa minerala plina cu drojdie, apa calduta si zahar. Se gaureste capacul sticlei, se introduce un furtun de silicon care se lipeste in dreptul capacului pentru ermetizare iar in capatul acestuia se introduce o piatra suflanta, care mai apoi se scufunda in acvariu. Este recomandata totusi, folosirea unor dispozitive din comert, care au si elemente tehnice de reglare a dozajului.

O problema serioasa in aquascaping, o reprezinta algele (atat cianobacteriile, cat si algele reale). Algele sunt privite de catre acvaristi ca o infectie, mai ales ca ele pot ruina un intreg acvariu, cand sunt scapate de sub control. Algele pot fi combatute in cateva moduri:
• desi aquascaperii experimentati folosesc in mod curent tot felul de echipamente sofisticate pentru reglarea parametrilor de iluminare, filtrare, etc. exista si acvaristi care aleg in schimb sa cultive plante cu minimum de tehnologie iar unii au raportat succese notabile in productia luxurianta de plante in acest mod. folosirea vietatilor consumatoare de alge cum ar fi unii pesti din familia Ciprinide – Crossochelius si Gyrinochelius, sanitari din genul Ancistrus, Hypostomus si Otocinclus, creveti sau melci, ce consuma algele create pe frunzele plantelor sau peretii bazinului.

• folosirea adecvata a fertilizantilor, a CO2-ului si a luminii pentru a provoca cresterea rapida a plantelor, in paralel cu un control atent al nutrientilor care sa asigure ca plantele folosesc tot fertilizantul, fara sa mai lase nutrienti care sa hraneasca algele.

Aceasta abordare, supranumita si acvariul plantat natural, a fost popularizata de Diana Walstad si presupune folosirea de sol in loc de pietris (ca si substrat), eliminarea instalatiilor de CO2 si a celor de filtrare si lumina limitata. In schimb, doar un numar redus de pesti sunt suportati de aceste acvarii, pentru a limita cantitatea de reziduuri provenite de la acestia, iar plantele folosite sunt din specii care joaca rol de filtrare si curatare a apei prin preluarea reziduurilor acvatice pe post de fertilizanti.